Cam în perioada în care aterizasem la Jurnalul Naţional eram destul de pasionat de făcut agaţamente pe net. După timpul petrecut la redacţie, cineva ar fi putut deduce că sînt dedicat profesiei pînă peste urechi.
Cam în perioada în care aterizasem la Jurnalul Naţional eram destul de pasionat de făcut agaţamente pe net. După timpul petrecut la redacţie, cineva ar fi putut deduce că sînt dedicat profesiei pînă peste urechi. De fapt, nu aveam branşament la lumea virtuală acasă şi îmi petreceam ore în şir dîndu-mă interesant în faţa unor potenţiale victime.
Eram aşa de prins de activitatea asta, încît începuse să mi se pară mai important să ameţesc prin scris doamna decît finalitatea, adică să mă văd cu ea şi să tratez amor. De multe ori eram aşa de epuizat după ce îmbibam tastatura cu vrăjeală, că amînam, după obţinerea preţiosului număr de telefon, întîlnirea faţă în faţă pentru o dată incertă.
Într-o seară de miercuri, cînd aveam de terminat un reportaj despre un cimitir, fiind în pană de inspiraţie, am intrat pe un site de întîlniri. După mai multe încercări eşuate, am reuşit să mă bag în seamă cu o doamnă. Cum se proceda, după jumătate de oră de trăncănit în locul iniţial am trecut pe messenger, unde ea avea ID-ul Panseluţa68. Peste alte douăzeci de minute, deja îmi dăduse numărul de telefon. Am vorbit şi am hotărît să ne vedem undeva în proximitatea Casei Scînteii, undeva în Băneasa, unde domicilia distinsa gazelă. Mi-a spus cum arată şi cum o să fie îmbrăcată, ca să o pot recunoaşte.
La locul stabilit, am dat peste o brunetă arătoasă, ceva mai mare ca vîrstă decît mine, echipată cu un mini negru şi o bluză la fel, care îi punea în valoare sînii destul de mari. M-am prezentat, dar cînd şi-a spus şi ea numele tocmai trecea o salvare cu sirenă şi n-am înţeles absolut nimic. Am mers voioşi la o pizzerie din apropiere. Cînd ajusesem la