După ce a pus la zid energia nucleară şi a închis o parte din capacităţile de producţie, Europa redescoperă singura alternativă viabilă la dependenţa de resursele externe. Urmează şi România tendinţa? Acum două decenii, energia nucleară era pe val. Faptul că centralele atomice, deşi mai scumpe decât tradiţionalele centrale în care se ard hidrocarburi, sunt de mii de ori mai eficiente şi nepoluante a determinat guvernele lumii să investească masiv în o asemenea s
După ce a pus la zid energia nucleară şi a închis o parte din capacităţile de producţie, Europa redescoperă singura alternativă viabilă la dependenţa de resursele externe. Urmează şi România tendinţa?
Acum două decenii, energia nucleară era pe val. Faptul că centralele atomice, deşi mai scumpe decât tradiţionalele centrale în care se ard hidrocarburi, sunt de mii de ori mai eficiente şi nepoluante a determinat guvernele lumii să investească masiv în o asemenea sursă alternativă de energie. Dar catastrofa de la Cernobîl din 1986 a schimbat totul. Conştientizate brusc, după accidentul de la centrala din Ucraina, ale cărui urmări cauzate de radioactivitate se mai resimt şi azi, de pericolul pe care îl reprezintă radiaţiile, proiectele de dezvoltare a capacităţilor de producere au fost sistate. Unele state de pe bătrânul continent, precum Germania şi Italia, au decis să închidă o parte din capacităţi, în urma unui set de recomandări ale Uniunii Europene privind politica energetică.
Dar, după 20 de ani, uitarea aşternută peste sicriele de beton şi plumb care îmbracă rămăşiţele reactoarelor de la Cernobîl a mai risipit din teama că, atunci când e vorba de energie nucleară, lucrurile pot scăpa de sub control. În plus, resursele de hidrocarburi (ţiţei, cărbuni) şi gaze naturale nu numai că au devenit extraordinar de scumpe, cu un preţ al