60 de beri şi 2 litri de votcă într-o singură zi. Este performanţă deloc de invidiat a unui clujean, Raul Giura. Patima băuturii i-a furat şi distrus viaţa. A privit în ochi moartea ani de zile, încercând zadarnic să renunţe la băutură. Când nimeni nu-i mai dădea o şansă, s-a întâmplat miracolul. S-a oprit din băut, a ajuns şeful Alcoolicilor Anonimi din România şi încearcă acum să-i convingă şi pe alţii să nu mai bea.
"Pentru mine a fost un coşmar, parcă aş fi văzut un film sau aş fi citit o carte. Nu mai este nimic aproape din mine ce am fost atunci", afirmă Raul. "Atunci", înseamnă o viaţă de mai bine de 40 de ani, înecată în alcool. Aşa îşi începe povestea Raul Giura. A băut de când se ştie, tone de alcool, iar acum se destăinuie în gura mare, să audă toată lumea iadul în care s-a aruncat singur şi din care cu greu a reuşit să evadeze.
L-am întâlnit pe Raul în Cluj, într-un club al Alcoolicilor Anonimi, pe care îl conduce. Toţi au aceleaşi feţe, n-au dinţi, au aceeaşi privire pierdută şi aceeaşi patimă: beau sau au băut pe rupte, iar acum încearcă să se abţină cu ajutorul lui Raul. Regula e simplă. Fiecare îşi spune povestea şi nu este întrerupt. Iar la final, Raul le da sfaturi. Are experienţă. "Beam 4 kg de votcă într-o zi şi aveam doi oameni angajaţi care mă îngrijeau ca pe un copil. Mă schimbau, eu nu puteam să fac 2 metri. Nu puteam vorbi."
Cand avea numai 3 ani, i se dadea sa bea ceai amestecat cu vin
Povestea lui Raul incepe in satul bunicilor, Taut, un loc ascuns, pe Valea Ampoiului din Apuseni. Tatal lui Raul a condus mine de aur din Apuseni, era om mare. Si el avea patima bautului, iar acum, dupa ce a studiat problema, Raul e convins ca betia e boala, o mostenire genetica, transmisa din generatie in generatie. El a fost ingrijit de o servitoare, care ii dadea sa bea ceai de tei combinat cu vin, "ca sa doarma linistit noap
