Fiecare regim isi are tabuurile sale. Cand acestea ajung sa fie incalcate, urmeaza represaliile, de regula drastice. Sub Ceausescu, orice mentiune critica la adresa macabrei sale tiranii era considerata o provocare fatisa, iar autorul ei avea parte de furia calailor dictatorului. In prezent, linia este trasa ori de cate ori o persoana publica indrazneste sa ridice asteptarile electoratului dincolo de o limita considerata tolerabila. Traian Ungureanu (TRU) a aflat asta pe pielea lui atunci cand si-a anuntat intentia de a candida la europarlamentare pe listele PDL. "Cotidianul" a pus capat colaborarii lor, considerand ca ambitiile sale politice si etica jurnalistica nu pot merge mana in mana. Totusi, Mircea Dinescu a supravietuit pana acum acestei ghilotine, desi se misca liber atat in lumea politica, cat si in cea jurnalistica. Iar decizia lui Emil Hurezeanu de a activa pret de cateva luni in calitate de consultant al premierului Nastase nu l-a impiedicat ulterior sa preia – intru totul indrituit – functii importante in presa scrisa si/sau audiovizuala.

Daca TRU are sau nu dreptate cu impetuoasa sa sustinere a PDL este, desigur, o alta chestiune. In Traian Basescu vede, neindoielnic, locomotiva reformei, desi vagoanele trenului in cauza se dovedesc pline de nonreformisti. Totusi, pe parcursul celor cinci ani, TRU a ramas fidel viziunii sale asupra lui Traian Basescu. Atitudinea nu i-a priit cine stie ce, avand in vedere ca stransoarea mogulilor asupra mass-media a devenit tot mai puternica. Nimeni nu a tipat ca din gura de sarpe atunci cand Dinu Patriciu achizitiona publicatie dupa publicatie, asigurandu-si astfel o platforma ingaduitoare cu dramele care au insotit ascensiunea sa, nimeni nu se revolta sau se sesizeaza cand cel mai bogat om al tarii face, in direct si la o ora de varf, recomandari mai mult sau mai putin voalate privind modul in care ar