Privatizarea companiilor de stat reprezintă o şansă uriaşă pentru România.

Emil Boc a declarat recent că preţul mare al carburanţilor este o consecinţă a privatizării Petrom, operaţiune care, în opinia Excelenţei Sale, a fost o greşeală. Mai mult, premierul a spus răspicat că statul român nu are nicio pârghie pentru a reduce preţul benzinei. Am citit de mai multe ori afirmaţiile prim-ministrului şi am rămas consternat (deşi nu cred că mai este cazul) să văd că şeful unui Guvern, aşa-zis de dreapta, poate să emită asemenea enormităţi.

Decizia în sine de a privatiza Petromul nu a fost o greşeală (e adevărat, condiţiile sau preţul la care s-a făcut vânzarea sunt discutabile, dar aceste aspecte reprezintă o altă problemă). Şi am să explic de ce a fost bună privatizarea: înainte de vânzare, compania petrolieră de stat înregistra pierderi de 246 de milioane de euro. La un an de la privatizare, firma avea să obţină un profit de circa 391 de milioane de euro. Totul datorită politicii de management eficiente şi eliminării firmelor care căpuşau societatea. Ca urmare a rentabilizării activităţii companiei, şi statul a avut de câştigat datorită sumelor de bani mult mai mari pe care Petrom le-a pompat la buget. Mai mult decât atât, Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea, cu o experienţă de peste 15 ani în administrarea portofoliilor de investiţii (deci mult mai credibil decât Emil Boc), a spus că preţul benzinei ar fi putut ajunge la 8 lei pe litru, faţă de 6 lei cât este în prezent, dacă Petrom nu s-ar fi privatizat. Aşadar, a spune că vânzarea companiei a fost o greşeală reprezintă o aberaţie.

De asemenea, aberantă este şi afirmaţia lui Emil Boc conform căreia: „acea greşeală de privatizare a Petrom ne duce astăzi în imposibilitatea de a putea interveni pe piaţă pentru a putea regla mecanismul acesta al preţurilor". Guvernul poate influenţa preţu