Poate o decizie considerata proasta sa aiba efecte benefice?

Niciodata nu a fost mai puternica senzatia ca destinul cite unei tari, ori chiar al planetei, este deja stabilit si ca liderii de moment ai marilor puteri nu fac altceva decit sa-l urmeze, fara a se putea opri ori abate din cale. Ca si cum in spatele celor pe care ii vedem la televizor stau niste eminente cenusii, vizibile doar de la un anumit nivel in sus, in ierarhie. Furtuna financiara care nu se mai opreste a aratat deja ca, cu exceptia citorva tari din categoria marilor puteri, altele cad rind pe rind prada atacurilor la burse. Pe cind doar Grecia se stia piatra de moara pentru UE, existau avertismente si pentru Irlanda, Italia si tarile iberice. Cu toate avertizarile, cele mai mari dintre aceste state - Spania si, mai ales, Italia - au continuat sa avanseze spre marginea prapastiei. Puteau guvernele lor sa ia din timp acele masuri de austeritate care se impuneau, inainte sa piarda pozitii importante in ochii agentiilor (americane) de rating? Ori s-a pierdut timp pretios, iar acum toata constructia europeana trage ponoasele? In Spania, guvernul socialist a dat mereu asigurari ca totul e ok. Dar cu un somaj de peste 20% din populatia activa nu era tocmai bine. In Italia, seful guvernului a avut alte preocupari decit sa ia masuri de preventie contra atacurilor speculatorilor financiari, tara fiind intr-un echilibru foarte precar din cauza unui deficit urias, de peste un PIB si jumatate, daca se poate spune asa. Va plati cineva pentru situatia in care s-a ajuns? Pentru ca se putea foarte bine sa nu se ajunga aici daca erau respectate niste principii economice de baza. Nicaieri nu a fost identificat vreun vinovat, numai datoriile suverane sint de vina, ele singure. Din acest punct de vedere, detinatorii puterii in tarile atinse au actionat ca si cum ar face parte din acelasi partid: cu intirziere, im