Nu exista loc sau prilej in care sa se poata radiografia mai bine cauzele de fond ale nenorocirii filmului romanesc decit o sedinta de Consiliu sau de Comitet Director la Uniunea Cineastilor. Sigur, poti plonja in nenorocirea insasi, mergind la unul dintre sau la toate cele trei filme lansate in premiera de rotativa CNC-ONC-CNC in toamna trecuta si in prima luna a iernii in curs: filmele de gang Proprietarii de stele si Sexy Harem Ada Kaleh sau experimentul care confunda fictiunea cu elucubratia si absurdul cu stupidul – Incidentul Ankara. Dar asta inseamna sa te cufunzi in ceata deasa a pretextarilor sofisticate, invocindu-ti-se lipsa sau putinatatea banilor ori producerea acestor filme sub fosta guvernare, desi presedintele si, respectiv, un membru marcant al comisiei, care a decis in 1998 finantarea in proportie de 75% (!) a ultimului subprodus, au fost foarte actualii S. Nicolaescu si M. Dragan, regasiti pe exact aceleasi posturi in juriul din 2001. In schimb, intr-o sedinta de la UCIN totul este de o claritate desavirsita, arhetipala sau usor de decodat ca atare. In plus – pe linga savoarea unui subiect vesel la sfirsit de an –, la ultima premiera am descoperit cel putin doua ratiuni serioase spre a incerca, pentru o data, un fel de cronica a filmului dinaintea filmului. Pentru ca: 1. in aceeasi zi cu premiera Incidentul Ankara, in dimineata de 7 decembrie crt., a avut loc o sedinta cardinala a Consiliului UCIN; iar – 2. in genericul proiectat seara pe ecran, regizorul debutant a avut ideea, ea insasi in premiera absoluta, de a semna (se intelege, ca autor total: scenariul si regia), adaugind in paranteza la numele sau de pe buletin initialele organizatiei de breasla din care face parte: Antoniu Vasile Berenyi (UCIN).

La UCIN-ul din paranteza, Adunarile Generale au expresivitatea lor revelatorie, dar acestea sint rare si efectul se dilueaza in timp. Daca v