În iunie se împlinesc 120 de ani de la naşterea, într-una din suburbiile Odessei, în familia unui ofiţer superior de Marină, a Anei Gorenko, care va deveni foarte repede sub pseudonimul Ahmatova cea mai mare poetesă pe care Rusia a dăruit-o omenirii.
Sunt prea zgârcite rândurile pe care le poate oferi această pagină pentru o cât de succintă biografie. Este vorba de un roman, asemănător prin tragismul şi măreţia lui cu biografiile marilor scriitori ruşi, exterminaţi de regimul totalitar comunist - Gumiliov, Mandelştam, Pasternac, Blok, Zoşcenco...
Începând cu anul '22, poezia ei se află mereu în colimatorul organelor represive sovietice, gloria câştigată în rândurile colegilor şi a cititorului alternând cu brutalele şi tendenţioasele intervenţii ale cenzurii, şi culminând cu istorica - mai bine zis - isterica hotărâre a partidului (prin - Jdanov!) de a lichida Poetul.
Iată ce scrie, după prăbuşirea colosului sovietic, poetul Mihail Dudin, unul dintre admiratorii şi ucenicii Anei Ahmatova: " Slava stătea mereu la uşa ei şi poetesa nu că nu o lăsa să intre, pur şi simplu nu-i dădea prea mare importanţă... Îi închinau poezii Blok şi Pasternak. Cei mai buni artişti ai vremii îi pictau portretele, şi realiştii şi ultramoderniştii... Ea era necesară vremurilor, iar vremurile îi erau ei trebuincioase sub toate formele de manifestare. Privirea ei trează asupra timpului nu-i altera nicicum părerile şi bunul gust..."
Marea ei tragedie a început în 1935, o dată cu arestarea şi condamnarea (efectiv la moarte) a fiului ei şi al fostului soţ - Gumiliov, executat "spre luare aminte" după răscoala marinarilor din Kronştad. Ştiau prea bine bolşevicii că omorând fiul ucizi şi mama. Pedeapsa fiului comutată la cinci ani de lagăr este reluată în 1949, de data aceasta urcată la 25 de ani, şi casată la ceva timp după moartea lui St
