Există nişte trucuri de care nici un jurnalist nu se poate debarasa: să pună în evidenţă lucruri care contrazic mesajul principal. Ca, de pildă, la o manifestare cu pretenţii să nu observi că oratorul încurcă rânduri din textul pe care-l citeşte, ori că cineva din prezidiu, persoană importantă, are talpa pantofilor găurită, iar amănuntul nu scapă cameramanilor. Nici eu n-am putut trece peste sentimentul că omagierii a 120 de ani de social-democraţie în România, organizată de Fundaţia lui Ion Iliescu, nu i s-a putut găsi o sală pe măsură, fiind deportată la un club de sector. Iar puţinătatea figurilor cunoscute participante mi-a completat impresia, făcându-mă să mă simt încă din debut în posesia unui titlu şocant: „120 de ani de social-democraţie, omagiaţi la nivel de sector!”

Până şi faptul că nici primarul Negoiţă în calitate de co-organizator nu catadixise să fie prezent, ca să nu mai vorbim de faptul că la conducerea ţării se află – e drept într-o alianţă – chiar partidul în cauză, întăreau această senzaţie de dezinteres.

Nedreaptă pe fond, pentru că dezbaterea în care au fost implicaţi trei istorici şi un parlamentar, s-a dovedit extrem de interesantă şi de utilă pentru luminarea unor aspecte mai puţin cunoscute ale evoluţiei unei doctrine care ocupă o zonă importantă a eşichierului politic mondial actual.

Cineva, însă, mi-a stricat efectul jurnalistic, iar acela a fost chiar preşedintele în exerciţiu al PSD, care a poposit pe neaşteptate în finalul manifestării la Casa Artelor. Ponta şi-a cerut scuze pentru întârzierea provocată de o reuniune a Alianţei în care se discutaseră alte câteva diferende dintre viziunile celor două partide, între care şi propunerea de impozitare suplimentară a salariilor bugetare de peste 1000 euro, respinsă din spirit liberal de Antonescu.

Premierul a solicitat Clubului de la Bucureşti permisiunea să folosească