Lars Keppler este pseu­donimul unui cuplu de scriitori suedezi – Ale­xan­der Ahndoril şi Ale­xan­dra Coelho Ahndoril. Deşi fiecare dintre ei era un autor apreciat, cei doi s-au hotărât să scrie împreună în genul mistery&thriller, la adăpostul unui nume de împrumut. A fost o bună stra­te­gie de marketing – s-a stârnit multă vâlvă în jurul lor, criticii literari şi cititorii încercând să ghicească identitatea autorului misterios.

„Sub hipnoză” este prima scriere semnată Lars Keppler. Avem de-a face cu o proză în care parcă sunt adunate subiecte pentru mai multe cărţi. Este vorba despre răpiri, torturi, asasinate, despre cruzimile adulţilor faţă de copii şi actele odioase ale celor mici împotriva celor în vârstă, despre comportamentele unor dezaxaţi şi tră­dări în dragoste, des­pre problemele fami­liei în socie­ta­tea de azi. Şi totuşi, nimic nu e lăsat la voia în­tâm­plării în această carte; în pofida meandrelor ei întortocheate, firele naraţiunii se adună în fi­nal şi întreaga acţiune capătă un sens tul­bu­ră­tor, de­venind un avertisment pe care nu poţi să nu-l iei în seamă.

Chiar dacă inspectorul de po­li­ţie Joona Linna conduce an­cheta prezentată în roman, me­dicul psihiatru Erik Maria Bark este vioara întâi în această in­vestigaţie. Într-o vreme fuse­se un specialist reputat, dar o şe­dinţă de hipnoză cu mai mulţi par­ticipanţi i-a ruinat cariera prin finalul ei neaşteptat şi tra­gic. Din clipa aceea a jurat să nu mai folosească niciodată hipnoza, îndoindu-se de rezultatele cercetărilor sale.

Şi totuşi, Jonna Linna îl con­vin­ge să renunţe la legământul său şi îl cheamă la căpătâiul unui adolescent internat din pricina unor răni grave. Acesta a fost martor la măcelărirea familiei sale şi trebuie aju­tat să rememoreze imaginile atroce ale întâmplării, pentru a afla cine e criminalul. Dar servi­ciul pe care medicul îl face poliţiei îi pune în p