În această rubrică se publică texte critice de atelier, adică redactate de confraţi care la rândul lor şi-au însuşit cu talent meşteşugul scrisului. Pe lângă acest tip de cronică pe care Albert Thibaudet îl mai numeşte critică de artist sau de creator, autorul mai distinge alte două: critica profesorală rezervată universitarilor şi critica spontană sau vorbită. (...)

În această rubrică se publică texte critice de atelier, adică redactate de confraţi care la rândul lor şi-au însuşit cu talent meşteşugul scrisului. Pe lângă acest tip de cronică pe care Albert Thibaudet îl mai numeşte critică de artist sau de creator, autorul mai distinge alte două: critica profesorală rezervată universitarilor şi critica spontană sau vorbită. Ultima, căutată poate de scriitori şi artişti care urmăresc un bestseller, poate fi contrazisă de părerile academice. Thibaudet le descrie tututor celor trei feluri de comentarii calităţi şi defecte. Între critica spontană a publicului şi cea gândită a profesioniştilor se desfăşoară un dialog continuu în care când una, când cealaltă are dreptate alternativ. Critica de creator, de artist sau de literat scoate în evidenţă două forţe principale: entuziasmul şi imaginile, dar neglijează arta comparaţiilor. Licenţa şi atestatul nu apreciază acest lucru, considerând definitorii încadrarea artistului înr-o şcoală şi stabilirea influenţelor şi confluenţelor. Pe de altă parte, oricât de justificată ar fi părerea unui artist care ştie cum se creează, nu este de dorit ca ea să devină miezul unei critici de biseric Publicitate uţă, de camaraderie sau de resentimente. Poetul scrie despre ce a simţit, naratorul despre ceea ce a văzut şi profesorul, dascăl şi canonic al stranei literare, despre ceea ce a citit; lentila prin care se uită are culori diferite. „Critica spontană reprezintă partida celor ce vobesc şi judecă; critica de artis