Urmatoarele randuri au fost redactate azi noapte, oarecum in graba, pentru a incerca sa sensibilizam opinia publica (in special promotorii unei mari campanii umanitare). Din acest motiv, imi cer in avans scuze pentru greselile de ortografie si lipsa diacriticilor. Imediat incepe postul Crăciunului, un praznic pe care mulţi dintre noi îl ţin şi-l respectă. Unii mai cu stricteţe, fără să mănânce carne, ouă sau lactate, alţii îşi mai amintesc drumul spre biserică şi alţii, işi amintesc la sfârşit că iarăşi a trecut postul şi eu nu l-am tinut... Cam în ultima categorie tind să mă încadrez şi eu. Totuşi, mai am norocul de a putea ajuta câte un pic pe unii oameni, care au avut ghinionul să se nască în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Un astfel de moment l-am trăit azi (6 noiembrie 2013) şi voi încerca să îl descriu cât mai bine în cele ce urmează... Era în jur de ora 5 şi încercam să îmi fac curaj să rezolv o mică problemă pe care o aveam la birou, colegii fiind plecaţi din Cluj. Îmi sună telefonul, este unul dintre amicii care m-a invitat să particip la campania umanitară destinată oamenilor nevoiaşi din Muntii Apuseni. Imi spune că este o familie într-un cătun din comuna Măguri Răcătău, cu doi copii, care locuiesc într-o cămăruţă, vai de ei. Deşi ar trebui să te impreoneze o astfel de descriere, după ce am văzut la acţiunea umanitară din primăvară, parcă aştept mai multe detalii. Ele vin... Este o familie cu doi copii: o fetiţă de 7 ani, Loredana, şi un băieţel de 5 ani, Adrian... Adrian are grave probleme de sănătate, fiind până la vârsta asta operat de mai multe ori, atât pe creier, cât şi la şold... Prietenul meu mă cheamă să mergem până la cătunul Balta, din Măguri Răcătău sa le facem o vizita. Ma şi pornesc spre Gilau, de unde urmeaza sa ma urc in maşinasa de teren (altfel e aproape impoşibil de ajuns pana acolo). Pe drum ne opreste politia pentru un control