Inteligenta mai are nevoie de momente de respiro si, decat sa si le consume in puseuri de imbecilitate (care oricum nu ne ocolesc), e preferabila o baie de frivolitate subtire. Recomandabila parca mai curand domnilor, desi, in anumite cazuri, si ilustrarile feminine pot fi seducatoare... Iata o teorie pe care Val Gheorghiu nu numai ca o cunostea foarte bine, dar pe care o si practica in mod firesc, sarmant de firesc. Ne-am obisnuit sa blamam, grabiti, anumite aspecte ale vietii de zi cu zi care se cer contemplate cu ceva mai multa pricepere. Prejudecatile au o mai mare putere de convingere decat sentimentele, opiniile vii. In mod obisnuit, suntem tentati sa condamnam tot ceea ce tine de sfera „usuratica" a frivolitatii, tot ceea ce lezeaza superficialul nostru apetit pentru lucrurile serioase, considerand ca ceea ce nu este grav pierde accesul la profunzime. Nimic mai fals; de fapt, despre putine lucruri de pe lumea asta (in legatura cu cele de pe lumea cealalta imi declin competentele) nu se poate rade. Duc dorul intalnirilor cu Val Gheorghiu, cu care imparteam, la modul inteligent, rafinat (calitatile i se datorau) aceasta deshidere catre ceea ce multa lume poate considera a fi... frivol. Eu, unul, am admirat mereu si admir fara preget pledoaria pentru frivolitate pe care Val Gheorghiu o facea cu impecabila convingere. Al. Paleologu, un alt mare rafinat, aducea si el prinosul acestei mari calitati a spiritului liber. Nu, nu e vorba de exces, de vulgaritate, de superficialitate ori de alte astfel de pacate capitale. Dimpotriva, am impresia ca fara doza necesara de frivolitate, seriozitatea ajunge sa se autoparodieze involuntar, sa anchilozeze si sa clacheze in stupiditate. Sau macar in rigiditate, ceea ce e primul pas catre prostie. Nu cred in carturarul care practica imperturbabil exilul in biblioteca si nu-si face timp sa mai admire silueta gratioasa a unei femei