Talent de excepţie în vremuri de excepţie. La treizeci şI ceva de ani deputatul Boldea a reuşit ceea ce alţii abia dacă izbutesc la cincizeci şI ceva - spălare de bani, fraude imobiliare, falsuri de comă. Momentan s-ar afla la Shar el-Sheikh, pentru o tranzacţie cu piramide. Aştia mici, dacă sunt încurajaţi la timp, ard etapele ca nebunii. Ca principiu, beizadeaua de partid e luată în custodie de un greu. Verificat, pus pe orbită şi scos la produs. Ca boarfele pe centură.
În cazul Boldea, Mircea Toader, Saint- Bernardul pedelist, care adulmecase morţii îngropaţi în troiene după coniacul pe care l-ar fi emanat, l-a mirosit şI pe Boldea. Tânăr, avocat, un munte de potenţial, glagorie, bani...Venea ca turnat partidului care tocmai îşi organiza pepiniera şi evident viitorul ţării.
Anul 2004, anul saltului portocaliu, a coincis cu anul în care Boldea a cucerit tineretul gălăţean: Boldea, preşedinte! ...Boldea, preşedinte!... Îndeplinea algoritmul lui Băsescu: tânăr, studii, penetrant. După trei ani de aşteptări, Boldică aduce prima victorie partidului: tunul imobiliar Aviasan. Mai trece un an şI stârneşte curiozitatea SRI-ului. Toader- alcoolmetru (care-l făcuse om) se scutură prudent de el. Potenţial debordant, Boldea se lipeşte de unul Necula, deputat cu figură blândă, ceva în genul lui Berca, tocmai bună de ministru.
În fapt, Boldea avea demnitatea lui, bă, dai la partid dar lasă-mi, mânca-ţi-aş şi mie, nu mă jupui. Boldea ardea etapele, revigorase tineretul pedelist gălăţean, devenise un model de reuşită la Dunăre, trecuse la formula 1. Mai tare ca Moni în anul măritişului cu Iri.
Lepădat de pedelişti, în care băgase spaima scandalurilor cu final la DNA, Boldea e recuperat de SMURD-ul polticienilor deprimaţi - UNPR. Progresiştii i-au apreciat utilitatea.
În cinci ani de deputăţie, Boldea a scos pe piaţa plenului două proiecte decisive pe
