- Cultural - nr. 213 / 1 Noiembrie, 2012 "Integrala Steinhardt este, cred, unul dintre cele mai serioase proiecte editoriale de dupa 1990” - Cum l-ati descoperit pe N. Steinhardt? Cum ati ajuns la implicarea in gestionarea posteritatii sale? - Este o intrebare care mi s-a mai pus, drept pentru care voi da si eu un raspuns pe care l-am mai dat. Pe N. Steinhardt l-am descoperit predandu-l. Intre 1990 si 1999, am fost profesor de literatura la Scoala Normala din Bucuresti. Prin 1995, Jurnalul fericirii a intrat in programa de literatura pentru clasa a XII-a. Am constatat ca aceasta carte extraordinara avea o priza deosebita la elevi (e drept ca Scoala Normala era un liceu de elita, iar elevii din acei ani mai aveau cat de cat memoria traita a comunismului). Contaminarea a fost reciproca in acest tip de exercitiu. Stimulat de acelasi exercitiu, am scris apoi o lucrare de gradul I despre problema libertatii la N. Steinhardt si la F. M. Dostoievski (care avea sa devina unul din capitolele viitoarei mele monografii). In anul 2000, am publicat o micromonografie N. Steinhardt in colectia "Canon” a Editurii Aula. Tot atunci, am inceput un doctorat consacrat vietii si operei lui N. Steinhardt (din 1999, devenisem asistent la Facultatea de Litere din Bucuresti). Doctoratul a fost finalizat in 2007 si sustinut in 6 martie 2008 (6 martie 1945 este, dupa cum se stie, data instalarii guvernului Petru Groza, eveniment care avea sa-i mutileze destinul si lui Steinhardt, si noua - prilej de remember ironic la sustinerea tezei). Aceasta teza sta la baza monografiei N. Steinhardt si paradoxurile libertatii, publicata in 2009 la Editura Humanitas. Din 2001, am inceput sa merg, cel putin o data pe an, la Rohia, pentru explorarea arhivelor de acolo, dar si pentru sistematizarea si imbogatirea acestora. Concomitent, am inceput explorarea si a altor arhive (de pilda, arhivele CNSAS). Asa c