M-am decis să-i răspund lui Marica pentru a respecta adevărul discuţiei purtate aseară. L-am sunat eu la ora 20.00 fix, la exact 7 minute după apelul primit de pe un număr pe care nu-l cunoşteam. Nu aveam numărul lui, nu suntem prieteni, nu îmi este nici antipatic, nici simpatic. A vorbit civilizat, cu un strop de aroganţă, încercînd să-mi demonstreze că lucrurile scrise ieri de mine nu sunt adevărate. Din două-n două fraze tot amintea despre facturile pe care le-ar deţine şi pe care le va publica pe site imediat. Discuţia a fost lungă şi sinuoasă, la fel ca driblingul lui. Am insistat să publice facturile de la hotelul Yacht y Golf Club Paraguayo şi să mi le trimită şi mie pe mail. Exact în acel moment, mi-a spus că trebuie să intre la masă şi că mă va suna imediat după.
La 20.40, a revenit cu un nou apel. Am aşteptat să aducă vorba despre facturi, însă n-a mai făcut-o. Încăpăţînat, a venit cu noi argumente, de data asta stranii: “Să dea Dumnezeu să nu mai dau un gol la Schalke!”. Mi-a vorbit despre sforăitul lui Zicu, apoi a încercat să-mi spună că “prietenii” lui, personajele textului meu de ieri, n-au făcut nici pe sfert răul pe care “alţii, rupţi de beţi” l-au produs în turneul sud-american. Ce-l rodea cel mai tare era momentul ales pentru publicarea textului: “Poate că ai dreptate, poate aşa a fost, dar de ce ai scris acum? Asta e răutate!”.
I-am explicat şi ieri şi i-o repet. Ciprian, nu sunt instrumentul nimănui! Poate tu eşti obişnuit să dai, dar eu nu iau bani pentru a scrie. Ţi-am spus şi ieri. Acum 2 ani, în plină criză, mi-am dat demisia de onoare în semn de protest faţă de situaţia lui Decebal Rădulescu, al cărui contract de muncă fusese rupt de GspTV.
Tot ieri, Ciprian m-a întrebat ce trebuie să facă un jucător pentru a fi căpitanul echipei naţionale. Dragă Marica, ştiu doar ce nu trebuie să facă, ce nu e profesionist. Nu trebuie să
