Exporturile Romaniei ar fi cu 5 miliarde de euro mai mari, adica cu aproape 15%, iar deficitul comercial s-ar reduce cu 30% daca ar fi incluse in exporturi si remiterile in tara ale muncitorilor romani din Uniunea Europeana.
Astfel, chiar daca datele privind deficitul de cont curent nu se schimba, includerea remiterilor ofera o alta imagine, mult mai buna, asupra puterii de export a economiei romanesti. Iar puterea de export este cel mai important indicator intr-o economie globalizata, in care accesul la bunuri si servicii din terte tari este esential atat pentru bunastarea individuala, cat si pentru societate in ansamblu.
De ce ar trebui incluse remiterile in exporturi?
In mod fundamental, pentru ca Romania este in acest moment "scufundata" in spatiul economic european mai mult prin romanii care lucreaza in strainatate decat prin investitiile europene aici.
In mod formal, pentru ca exporturile sunt definite ca marfuri sau servicii vandute peste hotare de catre rezidenti, adica orice contract de marfa sau servicii care aduce valuta in tara. Astfel, daca o firma romaneasca de constructii sau de transport are un contract in Italia, veniturile sale sunt considerate exporturi pentru Romania.
Asadar, de ce n-ar fi considerate veniturile romanilor care lucreaza in constructii in Italia exporturi, de vreme ce sunt repatriate in cea mai mare parte?
De altfel, ceea ce se intampla "pe teren" vine in sprijinul ideii. In timpul targului de joburi organizat recent de Ministerul Muncii in Italia pentru muncitorii romani care vor sa se intoarca acasa, companiile au fost luate prin surprindere de oferte ale unor mici firme de romani care voiau sa ia lucrari in antrepriza, nu sa munceasca la ora.
Granita intre muncitor si intreprinzator, intre detinatorul fortei de munca si cel al capitalului, se estompeaza.
Contractul, afacerea, co