In urma cu niste ani am cumparat in Clujul studentiei mele o carte pe care nu voi fi in stare sa o inteleg nicicand. O pastrez si astazi, inclusiv o erata tot neinteligibila, o carte de matematica scrisa de Dan Barbilian, marele poet Ion Barbu. Titlul: "Teoria aritmetica a idealelor (in inele necomutative)" este fermecator, fie si prin obscuritatea sa, ce se adreseaza exclusiv unei lumi la care nu am si nu voi avea acces, cea a matematicienilor. In urma cu niste ani am cumparat in Clujul studentiei mele o carte pe care nu voi fi in stare sa o inteleg nicicand. O pastrez si astazi, inclusiv o erata tot neinteligibila, o carte de matematica scrisa de Dan Barbilian, marele poet Ion Barbu. Titlul: "Teoria aritmetica a idealelor (in inele necomutative)" este fermecator, fie si prin obscuritatea sa, ce se adreseaza exclusiv unei lumi la care nu am si nu voi avea acces, cea a matematicienilor.
Prin putinele pagini pe care apar si cuvinte, nu doar formule si ecuatii, autorul isi exprima admiratia pentru o mare, dar nu foarte cunoscuta, matematiciana germana, Emmy Noether. Nascuta in Germania, in 1882, scolita, cu toata opozitia savantilor misogini ai vremii, la Universitatea din Göttingen, admisa in corpul didactic in 1919, alungata de legile rasiale naziste in 1933, se stabileste in Statele Unite, la colegiul Bryn Mawr, unde moare in imprejurari misterioase in 1935.
Numele ei este citat in legatura cu multe teorii fundamentale din fizica si matematica moderna, apare in orice istorie a stiintei, dar si in deschiderea unui volum dedicat femeilor care au adus contributii semnificative la fizica secolului XX, alaturi de o intrebare: "De ce nu exista mai multe nume de femei in stiintele asa-zis exacte, ca matematica sau fizica?".
Greu de raspuns. Poate ca am putea gasi raspunsuri rasturnand intrebarea si ocupandu-ne de femeile care au reusit sa se afirme