În vara anului 1988, Osama bin Laden înfiinţa, în oraşul Peshawar din Pakistan, organizaţia Al-Qaeda, termen care în limba arabă înseamnă „bază“. Paradoxal, bazele reprezintă locuri sigure, nu ameninţătoare. Putem înţelege din trecutul istoric al grupării că tovarăşii lui Bin Laden fie nu au avut o ideea mai bună, fie nu au vrut să-i pună la îndoială ideile, scrie un editorialist „The New Yorker“.

Un deceniu mai târziu, Al- Qaeda devenea o ameninţare globală, bombardând două Albasade americane din Africa. Ambiţiile grupării au atins apogeul prin catastrofa de la 11 septembrie 2001, zi care a asigurat notorietatea Al-Qaeda, iar administraţia Bush i-a acordat atenţie maximă prin demararea unui războiul global împotriva terorismului.

Război fără sfârşit

Când puterea a fost preluată de preşedintele Obama, această luptă a devenit mai înverşunată. Motivaţia lui Obama a fost că Al-Qaeda şi aliaţii săi se disting de grupările teroriste prin intenţia lor de a ataca Statele Unite.

De când forţele speciale ale Marinei americane, Navy Seal, l-au ucis pe Bin Laden în mai 2011, consilierii preşedintelui au profitat de pe urma acestui succes în timpul companiei prezidenţiale. Chiar dacă „nucleul Al-Qaeda“, originalul grup arab, se află în „cea mai slabă perioadă din ultimii zece ani“, combatanţii terorismului avertizează cu privire la ameninţarea care vine din partea „francizei“ Al-Qaeda: diversele grupări regionale care, în ultima vreme, au preluat obiceiurile predecesorilor.

Experţii fac referiri la aceste grupuri prin acronimele lor: AQI ( Al-Qaeda în Irak), AQAP (Al-Qaeda în peninsula Arabă, în special în Yemen) şi AQIM (Al-Qaeda în Maghrebul islamic, grupul nord african recent atacat de forţele franceze în Mali). Fiecare grup are o istorie locală diferită, iar membrii ei sunt locuitori ai respectivei zone. Niciuna dintre aceste grupări nu are legă