Am remarcat ceva mai tirziu ca ochii baiatului meu de sapte luni urmareau extrem de atent mina dresorului. Dintr-un buzunarel acesta scotea un cubulet si-l oferea "studentului". In doua luni Rocky a invatat o multime de chestii ciinesti la nivel de studii superioare. Renumitul dresor Andronic a facut minuni intr-un timp extrem de scurt si dintr-un obraznic, aproape nesimtit, a scos un educat si jumatate. Priveam uimit „studentul" si ma miram cit de precis executa comenzile dresorului. Culcat, stai, tiris, asteapta, sezi si o multime de alte comenzi erau perfect intelese. Am remarcat ceva mai tirziu ca ochii baiatului meu de sapte luni urmareau extrem de atent mina dresorului. Dintr-un buzunarel acesta scotea un cubulet si-l oferea „studentului". N-am de lucru si intervin: - Rocky, baiatule, vino la mine! „Baiatul" sare ca fript si lasa dresorul, nu asculta comenzile si vine la mine, ma imbratiseaza si chiar da sa ma pupe. O frenezie nebuna pune stapinire pe el si dresorul si-a pierdut autoritatea. Incerc comenzile si vad ca le executa fara cusur, dar ochii sai se uita spre o recompensa. - Este un dresaj sumar, este si prea mic acum, ma avertizeaza dresorul. Parca am cazut in lumea reala dintr-un vis nu prea agreabil. Plec spre casa cu Rocky si sint uimit cum isi potriveste mersul dupa mine. Este putin agitat din cauza latratorilor care isi fac datoria prin curtile oamenilor. „Studentul" meu are aproape 50 kg, este superb dezvoltat, veritabil ciine lup si este viteaz fara pereche. Nu ar ezita o lupta cu o haita de vagabonzi liberi pe strada, dar ma asculta fara sa si fie de acord cu mine. Gindurile mele se intorc in timp si locul lui Rocky este luat de oameni pe care i-am simtit apropiati o vreme destul de lunga. Aveam impresia ca sint atasati mie, ca asculta ordinele mele in calitate de coautori ai unei constructii pe care o agreau. De recompense - nici vorba! Eviden