Actualul preşedinte este cel mai vulnerabil în faţa bolii, dintre cei pe care i-am avut până acum. Ion Iliescu şi-a operat la Elias un neg. Constantinescu n-a stat nici o zi în spital. Băsescu, însă, are deja la activ două intervenţii chirurgicale, Băsescu, însă, are deja la activ două intervenţii chirurgicale, una la Viena şi una la Bucureşti, în doar doi ani şi jumătate de mandat, din cei vreo zece pe care, teoretic, ar dori să-i petreacă la Cotroceni. Dacă prima operaţie, cea de hernie de disc, a fost mai complicată, precedată fiind şi de o brambureală care a făcut ca intervenţia să nu poată avea loc într-un spital românesc, de data asta lucrurile au mers unse. Investigaţiile făcute cu două luni în urmă au impus bisturiul în faţa pastilelor şi, cu toată surpriza provocată de anunţ, momentul intervenţiei a fost planificat atent, iar secretul său întreţinut cu multă rigoare. Practic, nimeni dintre cei în cunoştinţă de cauză n-a scăpat vreo vorbă despre boala preşedintelui şi depre necesitatea unei operaţii. Sănătatea liderilor politici este un secret păstrat cu grijă. Deşi implicaţiile eventualelor maladii pot fi greu de comensurat. Este celebrul caz al celor trei mari de la Yalta, care au împărţit lumea viitoare pe fondul agoniei unora şi al etilismului. Nu se pune o altfel de problemă în cazul nostru, pentru că nu-mi dau seama exact cum ar fi putut influenţa maladia tiroidiană acţiunile preşedintelui. Acesta nu a părut cu nimic diferit de felul cum se manifesta, constant, de la preluarea mandatului. Starea de sănătate a lui Traian Băsescu pune însă o altă problemă. Ideea ca un candidat la preşedinţie să beneficieze de un aviz medical complet nu este nouă. Ea a fost considerată însă jignitoare pentru a fi pusă în aplicare. S-a preferat ca diagnosticul să fie pus de electorat, pe baza observaţiei libere. Traian Bă-sescu, în ciuda unor derapaje de ordin emoţional, a