In ce priveste puterea simbolica, aici se pune intrebarea: ce ofera China lumii, care sint principalele sale elemente de atractivitate? Poate exista un "vis chinez", cum a fost cel american sau cel european? Da si nu. Am auzit recent o declaratie a unui vicepremier chinez, potrivit careia va urma lunga recesiune in economia mondiala, iar China ar trebui sa se retraga in sine si sa se ocupe de problemele sale interne. Am fost surprins si cred ca daca s-ar retrage din nou in cochilie, vechiul Imperiu de Mijloc ar face cea mai mare greseala, date fiind conditiile actuale si de perspectiva. In primul rind, globalizarea economiei si piata unica sint niste realitati. Ele genereaza interdependente si un nivel de interconectivitate fara precedent, ceea ce face ca nici o tara, cu atit mai putin a doua putere a lumii, sa nu poata trai autarhic. China depinde prea mult de piata mondiala, in special de cea europeana si americana, pentru a-si asigura cresterea, iar reconvertirea modelului sau de crestere de pe export pe consum intern cere timp si poate crea tulburari inimaginabile. PIB-ul mediu pe locuitor in China e de circa 400 de dolari, prin urmare nu exista inca o cerere agregata suficienta, care sa absoarba hiperproductia si investitiile actuale. Tara e ca un om care merge pe bicicleta: daca se opreste din pedalat, cade. Pe de alta parte, China este invitata de S.U.A., care are problemele pe care le are, sa-si asume functiuni globale, deci se afla in fata unei oportunitati uriase. In momentul de fata, economia globala nu poate fi salvata fara China. Iar daca Europa, bunaoara, sau parte din ea, se va prabusi, toata lumea va avea de suferit. De aceea, Asia nu-si poate permite sa nu ajute Europa, iar China trebuie sa-si asume responsabilitati in acest sens, care ii vor aduce insa mari beneficii in viitor. Daca ea ajuta Occidentul acum, cum a facut-o America dupa al Doilea Razb