Există o soluţie pentru încheierea conflictului transnistrean, soluţie care va funcţiona sigur. Ea se află la îndemâna autorităţilor de la Chişinău, dar şi la mâna societăţii civile de dincolo de Prut, utilizarea ei punând Rusia în poziţie de Mat şi asta după ce timp de mai bine de 20 de ani a deţinut controlul total asupra acestui teritoriu românesc.

În primul rând este necesar să vedem un scurt istoric al acestui conflict. Conform celor declarate de către fostul prim-ministru al Republicii Moldova din perioada declarării independenţei, domnul Mircea Druc, separarea s-a produs pe fondul haosului dezmembrării şi datorită acţiunii unor grupări mafiote provenite din structurile de securitate.

În acel moment decizia de separarea a aparţinut unor membri ai securităţii ruse, dar fără a exista o acţiune premeditată organizată la nivel central, aşa cum unii afirmă. Ţinta majoră a fost în acel moment moştenirea sovietică din regiune, care se ridica la aproximativ 3-4 miliarde de euro, în valori actuale. Aceşti bani au devenit ţinta atacului unui grup mafiot condus de Smirnov, dar negociat ulterior cu Snegur, căruia i-a revenit cealaltă parte de Republica Moldova. Ulterior, după stabilizarea situaţiei, Rusia a preluat efectiv controlul.

Aşa cum arată analizele şi acuzele aduse României ulterior, în acel moment pe frontul de Est a fost armament românesc şi voluntari inclusiv din România. Controlul asupra acestei zone a fost deţinut de mai multe ori de către armata de voluntari români-moldoveni, aşa cum declară prietenul meu colonel Anatol Caraman, unul din cei care au apărat cu mândrie pământul românesc. Problema a fost că de fiecare dacă când ei eliberau aceste teritorii, de la centru, adică din comenzile date de către Snegur, era interzisă susţinerea din spate precum şi alimentarea cu elemente necesare menţinerii poziţiilor. Adică a fost voinţa oamen