Sătenii dintr-o localitate botoşăneană au, de trei zile, acces la internet şi telefonie mobilă Un sat izolat şi sărac din judeţul Botoşani beneficiază, de trei zile, de un Sătenii dintr-o localitate botoşăneană au, de trei zile, acces la internet şi telefonie mobilă Un sat izolat şi sărac din judeţul Botoşani beneficiază, de trei zile, de un telecentru cu telefoane şi calculatoare. Bătrânii din Pleşani îşi fac semnul crucii în faţa computerelor cu care i-au dotat autorităţile şi se uită uimiţi la antenele montate în centrul satului. Săraci lipiţi pământului, pleşanii speră ca "televizoarele cu şoareci", aduse în satul lor de "domnii de la oraş", să facă din copiii lor "oameni mari". La vreo 70 de kilometri de Botoşani, printre dealuri şi serpentine pline de noroaie, abia de zăreşti satul Pleşani. Un sat mic, răsfirat pe dealurile de lângă graniţa cu Republica Moldova. Aici îşi duc traiul 1.000 de oameni, majoritatea bătrâni şi copii. Atâţia au mai rămas după ce tinerii au luat calea pribegiei pe şantierele de prin ţară sau pe meleagurile cu iz de căpşuni. Au plecat să scape de sărăcie şi de noroaiele din Pleşani, ne spun localnicii. Şi-au vândut vaca din bătătură şi s-au dus să care cărămizi cu spatele pe şantierele din Moldova sau să culeagă căpşuni, ca să-şi facă un rost. Bătrânii stau şi acum pe la garduri şi îi aşteaptă. "Amândoi feciorii au plecat de vreo cinci ani la muncă. Poate or fi scris, dar poştaşul nu vine decât o dată pe lună, când aduce pensia, că e distanţa mare de la Călăraşi. Dacă aveam şi noi un oficiu poştal, poate primeam şi vreo câţiva bănuţi. Aşa... ce să fac, aştept, poate s-or usca noroaiele şi apar şi ei, că acum nu se încumetă ei, că e greu de ajuns", ne spune plin de speranţe moş Ilie Rotaru. În Pleşani nu există oficiu poştal, dispensar medical sau post de poliţie. Doar o clădire mică, aşezată sub dealuri, care ţine loc de şcoală cu cla