Increderea lui oarba in documente i-a jucat feste: hirtia "semnata" cu degetul de el era, nici mai mult, nici mai putin, decit cererea, niciodata scrisa, de a intra in CAP! M-am nascut in anul revolutiei din Ungaria. Ulterior, mama mi-a povestit ca, doar cu o noapte inaintea nasterii mele, tata a invelit-o intr-o plapuma, a urcat-o in carul cu boi incarcat cu seminte de floarea-soarelui si sfecla de zahar din propria productie si a luat-o cu el in Iasi: mergeau la Fabrica de ulei si cea de zahar, urmind ca, in timpul cit el alerga sa incheie tranzactia cu fabricantii, gravida sa pazeasca mica lor avere. Zdruncinata bine pe drumul pietruit, mamei i s-a rupt apa inainte de-a ajunge in oras, dar problema sa se intoarca nu s-a pus! Pe la prinzul mic, dupa ce s-a inteles cu patronul la una din fabrici, tata a ramas sa-si valorifice productia si si-a trimis nevasta acasa. Singura si inghetata de groaza ca va muri, mama s-a hotarit sa transforme boii in cai viteza; asa ca, urcata voiniceste pe capra, a biciuit incetele animale fara ragaz prin intunericul cazind cu repeziciune, pina a ajuns in sat... Luminindu-i calea cu un lampion si asteptind-o la fiecare pas, bunelul a dus-o la dispensar, unde miinile unei moase cumsecade m-au scos din inchisoarea uda si calda, m-au infofolit in cirpe si m-au expediat cu mama la camera lauzelor, de la etajul micului stabiliment situat chiar linga Primarie. Nu stiam nimic despre Primarie, despre tatal meu care dormea pe sacii lui in Iasi, despre Ungaria si revolutia ei si nimic-nimicuta despre URSS, care incepea la mai putin de 1 km, peste drum de dispensar si dincolo de lunca Prutului. Mai grav era insa ca nici mama, nici tata, ditai oamenii maturi, dar ocupati cu pamintul, fonciirea si celelalte, nu aveau habar de revolutia din Ungaria; compensau insa aceasta lipsa prin cunostinte variate, multiple si temeinice despre URSS! Ca dovada: pu