Doi sunt politicienii care au dominat mediatic ziua: Adrian Năstase şi Elena Udrea. Unul vrea să iasă, celălalt să intre. În jocul public de imagine, ambilor li se contestă stupid nişte drepturi legale. Asta-i asemănarea. Diferenţa e că, în timp ce primul e concomitent la putere şi-n puşcărie, celălalt e-n opoziţie, nu-l întreabă nimeni de sănătate şi nu-l caută nimeni la “scheleţii din dulap”.
1. Ceea ce i se întâmplă lui Adrian Năstase e o (nouă) mizerie şi încă o încercare de umilire din partea regimului Băsescu, aflat foarte departe de sfârşitul promis de USL în campania electorală. În primul rând, procurorii (cei ai DNA sau de aiurea) sunt ultimii calificaţi academic şi profesional să judece opera ştiinţifică a oricui. N-am văzut atâta falsă rigoare publică atunci când a fost pus liber, fiindcă a jucat Sudoku, tot legal, Nuţu Cămătaru. În al doilea rând, omul şi-a ispăşit, în condiţii de bun simţ, fără să genereze evenimente reprobabile sau stricăciuni, cum scrie la lege, o treime din pedeapsă şi a prestat în puşcărie activităţi care, legal, i-ar putea-o scurta. De ce n-ar profita de asta? Nu candidează la Premiul Nobel pentru ştiinţă, nici la cel pentru pace, doar solicită, legal, eliberarea condiţionată. În al treilea rând, a-l acuza că şi-a păstrat opiniile critice la adresa funcţionării justiţiei şi că le-a mai şi scris pe blog e o (nouă) tentativă de suprimare a drepturilor constituţionale la opţiune politică, opinie şi liberă exprimare. Dar, în lumina proaspătului Raport MCV, nu se mai pune.
2. În paralel cu trecerea circului de mai sus prin faţa camerelor de luat vederi, după ce o dureau fălcile de cât a mai dezminţit până acum că ar interesa-o cumva şefia supremă, cu acte, a portocalicilor din Modrogan, Elena Udrea, consecventă ca tractoru-n brazdă, îşi anunţă candidatura la preşedinţia PD-L. Lumea se încordează, se zbuciumă, se rev