Premierul ungar Viktor Orban trebuie să recâştige o parte din curajul său anterior pentru a revigora economia Ungariei, scrie George Kopits, fostul preşedinte al Consiliului fiscal al Ungariei şi fost membru al Consiliului monetar a Băncii Naţionale a Ungariei, în cotidianul american Wall Street Journal, citat de Agerpres.
O mare parte din criticile aduse guvernului de la Budapesta pentru politicile sale economice eronate este pe deplin justificată. Instituţii independente cum ar fi Curtea Constituţională, Oficiul de Stat pentru audit sau consiliul fiscal însărcinat cu supravegherea politicii fiscale au fost neutralizate, iar impozitele distorsionat de mari au fost impuse corporaţiilor mari (în special străine). Fondurile de pensii private s-au topit, practic, în sistemul tradiţional "pay-as-you-go" (plăteşti pe măsură ce eşti plătit), iar sistemul de asistenţă socială, deşi costisitor, a rămas nereformat. Noul plan al guvernului este de a slăbi independenţa băncii centrale. Nu e de mirare deci că premierul Viktor Orban a fost comparat cu Hugo Chávez şi cu preşedinta argentiniană Cristina Fernandez de Kirchner, scrie Kopits.
Dacă în America de Sud, populismul este în mare parte consecinţa sărăciei severe şi a inegalităţii veniturilor, agravate de eşecul clasei politice de a gestiona această situaţie, prin contrast, Ungaria poartă povara unei moşteniri istorice aparte. După reprimarea revoluţiei din 1956, regimul Kádár a încercat să îşi obţină legitimitatea prin introducerea unei serii de ajutoare sociale, la care avea acces o mare parte din populaţie. Prin folosirea de credite externe pentru a mulţumi o societate de consum în devenire, comuniştii au vrut să diminueze din asprimea regimului totalitar. În Occident, Ungaria a fost considerată drept cel mai fericit loc din blocul de Est, iar "comunismul gulaş" a devenit o versiune benignă a dictaturii so
