„Iarna se începe de la decembrie în zece, cînd este noaptea cea mai mare şi ziua împotrivă cea mai mică; şi ţine pînă la martie în zece“, scrie doctorul Ştefan Episcupescu. Să ne pregătim, aşadar, de o iarnă lungă, friguroasă, zăludă, cu omăt şi ceaţă, cu troiene şi ţurţuri, învăţîndu-i secretele: „lucrarea acestii vremi este frigul şi gerul care strînge şi închide şi usucă toată faţa pămîntului, îndeseşte şi îngroaşă aerul şi apa, şi o limpezeşte şi o lămureşte cu îngheţarea feţii ei“. Pentru acest frig, trupul are nevoie de o pregătire prealabilă pentru a evita umezeala şi proasta circulaţie a sîngelui. „Luptarea cu frigul“ înseamnă a asigura tot timpul o „căldură“ adecvată trupului şi mai ales tuturor „încheieturilor“, „umblet pe jos spre a să simţi şi a să lupta gerul din faţa trupului“. O astfel de mişcare este o adevărată „virtute“ pentru sănătate şi mai ales pentru frumuseţe. Sfaturile sînt oferite de doctorul Ştefan Episcupescu în cartea sa Practica doctorului de casă, un „manual“ adresat norodului doritor de informaţii utile păstrării frumuseţii şi sănătăţii. Cartea a fost un succes al anului 1846, fiind retipărită de mai multe ori, copiată şi chiar tipărită în „secret“, fără acordul autorului.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriAşadar, pregătirea presupune urmarea unor trepte: „nu intra din frig îndată la căldură; prelungeşte înghiţitura băuturii reci; nu te pripi îndată după înfierbîntare de trup sau de bucate să bei băutură rece“. Şi… mai presus de toate… „plecatele din lăcomie“, mănîncă încet, cumpătat, mărunţind fiecare bucată. Postul cel lung şi greu vă va îndemna acum să mîncaţi mult, gras, aromat… Mulţi sînt cei care „să supără şi să plîng de nevoile şi supărările postului“, fără să ştie că îşi strică astfel „stomahul cu truf