Era tinta privirilor tuturor, unii se opreau sa-l vada mai de-aproape citeva minute; toata suflarea ieseana avea in minte, bineinteles, imaginea Chiritei. E rolul care l-a facut, pe buna dreptate, celebru, dar personalitatea lui artistica, asa cum demonstreaza convingator Sorina Balanescu, a fost mult mai complexa. Gratie profesoarei Sorina Balanescu, avem o excelenta monografie despre un personaj care a fost una din imaginile emblematice (pe atunci nu se folosea cuvintul "brand") ale Iasului: Miluta Gheorghiu. Cartea se intituleaza, inspirat, Surizator comediantul trecea: Miluta Gheorghiu (Fundatia Culturala "Camil Petrescu", Revista "Teatrul azi"). Imi amintesc ca, adolescent, il vedeam pe Miluta Gheorghiu plimbindu-se agale prin Piata Unirii sau pe strada Lapusneanu: era mereu cu surisul pe buze, isi saluta larg cunostintele, se oprea sa schimbe citeva vorbe cu un prieten. Era tinta privirilor tuturor, unii se opreau sa-l vada mai de-aproape citeva minute; toata suflarea ieseana avea in minte, bineinteles, imaginea Chiritei. E rolul care l-a facut, pe buna dreptate, celebru, dar personalitatea lui artistica, asa cum demonstreaza convingator Sorina Balanescu, a fost mult mai complexa.

Am avut, citind cartea, surpriza sa constat cite roluri importante a creat, in stralucita lui cariera, Miluta Gheorghiu. A jucat, ca multi actori din generatia sa, opereta si teatru de revista. L-a interpretat pe Figaro, atit in Barbierul din Sevilla cit si in Nunta lui Figaro. A fost Cezar, in Androcle si leul de G.B. Shaw. Din dramaturgia caragialiana i-a jucat pe Farfuridi si pe Nae Girimea. A dat subtilitate si caldura Bufonului din Noaptea regilor de Shakespeare. A creat un memorabil Napoleon in Madame Sans-Gêne a lui Sardou. L-a intruchipat pe von Kalb in Intriga si iubire de Schiller. Ce disponibilitati extraordinare avea acest actor, mai ales atunci cind lucra sub bagheta