Dacă vrei să găseşti în acest moment un restaurant cu mâncare specific românească din care să pleci satisfăcut, ai o misiune foarte dificilă, chiar şi în Capitală. Cu toate acestea, acasă la ei, românii ştiu să gătească uneori bucate din cele mai savuroase. Cum se explică acest paradox?

Sărbătoare de Paşte, la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Sibiu. „Produsele au fost o ruşine. Brânza era cumpărată de la un supermarket, drobul era dubios, iar chiftelele erau tari", ne-a povestit un client nemulţumit. Preţul era, în schimb, pe măsura renumelui restaurantului. Nu departe, tot în Ardeal, la Criţ, familia Suciu închiriază o veche casă săsească, recondiţionată, pentru grupuri de peste opt oameni. Masa este gătită de familia proprietarului şi, când am fost noi, a constat la mic dejun din salam de ţară, brânză şi gem făcute în casă, iar seara s-a servit ciorbă şi friptură de ied. Animalele sacrificate au fost din propria ogradă. Preţul pentru cele două mese delicioase şi pentru o noapte de cazare a fost unul bun: 80 de lei.

„Ingredientele sunt proaste, iar mie îmi place să mănânc bio"

De câte ori însă nu aţi ieşit să luaţi masa în Bucureşti într-un restaurant care pretinde că serveşte mâncare cu specific românesc şi aţi găsit doar celebra ceafă grasă de porc, cu garnitură de cartofi prăjiţi în mult ulei şi salată banală de varză albă? Iar pe litoral, la terase, de câte ori aţi avut de ales doar între şniţele şi piept de pui? De realitatea autohtonă s-a lovit şi Delia Burnham, head-hunter britanic, care lucrează la o importantă companie şi trăieşte de un deceniu în România. „Ca străin, am putut observa că atunci când eşti în drum spre o destinaţie şi te opreşti să mănânci ceva, oferta este aproape aceeaşi. Meniul este aproape identic în multe locuri." Nici măcar în Capitală situaţia nu e diferită. Britanica e mulţumită doar de trei restau