FENOMEN ● Colectivizare în ritm halucinant
Costache Cîmpureanu din Vintileasa-Deal rămăsese singurul ţăran individual din sat şi din raion după succesul zdrobitor al colectivizării în zona Carpaţilor de Subcurbură.
FENOMEN ● Colectivizare în ritm halucinant
Costache Cîmpureanu din Vintileasa-Deal rămăsese singurul ţăran individual din sat şi din raion după succesul zdrobitor al colectivizării în zona Carpaţilor de Subcurbură. Într-o lună numai (o lună, deoarece se impuneau unele formalităţi, greoaie chiar, de îndeplinit, altfel ar fi fost vorba doar de cîteva zile), toate familiile se înscriseseră în GAC, într-un avînt care-i luase prin surprindere pe cei de la raion mai întîi şi, mai apoi, pe cei de la regiune, ba chiar şi pe cei de la Bucureşti. Nu mai era nevoie de groaznica muncă de convingere, care producea victime mai ales între activiştii trimişi în sat de la raion, daţi gata de scărpinatul în cap al ţăranului, care seara era de acord să semneze cererea, pentru ca a doua zi să fugă în pădure. Nu mai era nevoie de arestări peste noapte, şi ele destul de chinuitoare pentru bieţii miliţieni, obligaţi să rătăcească pe uliţele noroioase, să bată în porţi pînă le venea rău şi să se apere de dulăii vineţi de furie. Familii după familii, sate după sate, se înscriau în GAC fără să clipească. Echipele de lămuritori, trimise în sate cu ordin să stea acolo chiar şi un an, dacă ar fi fost necesar, se simţeau de prisos. Ca să nu se spună că luau degeaba salariul, prin unele sate membrii echipelor încercară să-şi îndeplinească misiunea. N-apucau să bată însă la poartă, că se şi iveau, coborînd de pe prispă, gospodarul şi nevastă-sa, îmbrăcaţi de sărbătoare, cum citiseră în Scînteia că trebuie să fie ţăranul în drum spre locul înscrierii în GAC. De cum îi vedea, faţa gospodarului înflorea într-un zîmbet şi, fluturînd cererea de înscriere, le spun
