Mai multe patologii, în special cele cardiace şi respiratorii, îi afectează mai des pe oameni în timpul sezonului de iarnă, afirmă cercetătorii francezi.
Supramortalitatea hibernală reprezintă un fapt epidemiologic bine stabilit. În 2006, un studiu estima la 15.000 numărul deceselor suplimentare care se produc în fiecare an pe timpul iernii, în Franţa. Creşterea numărului de decese este asociată cel puţin parţial cu o creştere a numărului bolilor respiratorii, precum gripa, şi o multiplicare a accidentelor cardiace. Însă care este rolul jucat de frig în creşterea acestui număr? Există oare mai mulţi agenţi infecţioşi? Sunt oamenii mai fragili?
Prima explicaţie, generală, se aplică la toate maladiile contagioase care se transmit pe cale aeriană (gripă, bronşită infecţioasă, răceală, angină virală etc.). Potrivit unui raport din 2009 întocmit de Institutul de supraveghere sanitară asupra fiziologiei frigului, "tendinţa de concentrare a populaţiei în spaţii închise şi puţin ventilate (atunci când este frig afară) creşte riscul de infecţii". Bruno Lina, directorul laboratorului de virusologie şi patologii umane de la Facultatea de medicină din Lyon, consideră că "aglomerarea oamenilor în spaţii închise reprezintă un element determinant" care explică recrudescenţa hibernală a patologiilor respiratorii, informează lefigaro.fr.
Pe de altă parte, corpul uman apelează la o anumită strategie pentru a încălzi aerul rece inspirat, înainte de ajungerea acestuia în plămâni. Mucoasele nazale transferă în acest aer apă aflată la temperatura corpului (fenomen care explică expresia «nas care curge», frecvent întâlnită în sezonul rece). Acest transfer de căldură umidifică aerul şi provoacă uscarea barierei fizice care este alcătuită din mucus. Virusul şi bacteriile intră în acest fel mai uşor în organism.
Frigul alterează în paralel funcţionarea sistemului
