Descoperirea lui Sofa a fost surpriza placuta a ultimelor saptamani de bantuit prin restaurantele din Bucuresti. Vazusem cladirea de birouri de pe Barbu Vacarescu, chiar in coltul Parcului Verdi, de mai multe ori, insa cum treceam de fiecare data in viteza, din masina, nu am observat ca e un restaurant acolo.

Cladirea atrage atentia pentru ca are niste ornamente putin obisnuite in astfel de locuri, niste arabescuri din metal care au impartit privitarii in doua tabere: cei carora le plac si cei care le considera un kitsch impardonabil. Eu sunt in prima grupa.

Denumirea “Sofa” vine chiar de la prima asociere care it vine in minte cand auzi acest cuvant si a fost pusa ca sa sugereze ceva placut si confortabil. Si, din ce am vazut acolo, pare o optiune buna, consistenta si cu sustinere. Restaurantul e deschis de curand, in primavara lui 2012, si ocupa parterul si demisolul cladirii cu forma neobisnuita, triunghiulara, asa cum se vede si in poza.

Terenul fiind putin in panta, ai senzatia de fiecare data ca esti la parter: si cand intri “sus”, in restaurant, de pe Barbu Vacarescu, si cand intri “jos”, in cafeneaua care da spre Gheorghe Titeica si spre parc, si de acolo si mai jos, in crama.

Restaurantul de sus are o forma de acvariu, cu ferestre complete, pana jos, pe ambele laturi ale triunghiului care dau spre cele doua strazi mari, care dau o vedere foarte interesanta, chiar spectaculoasa.

Si cafeneaua de jos e deosebita, are un perete format din usi de sticla complet retractabile, care lasa spatiul din interior sa faca corp comun cu terasa de afara, destul de frumos amenajata si ea. Crama din subsol are o anticamera cu fotolii si canapele, facuta ca un fel de lounge cu ceva carti pe rafturi.

Amenajarea si decorurile sunt bine concepute si realizate, totul iti da o senzatie de lucru serios, facut bine si cu responsabilitate. C