In zbuciumata istorie recenta a vecinilor nostri de la sud-vest a fost mai putin vreme de sarbatoare si mai mult timp de ingrijorare si reflectie. Asta nu inseamna, insa, ca pe meleaguri banatene aproape ca nu se poate imagina petrecere fara muzica sarbeasca (ba chiar la evenimentele publice de sea-ma ale Timisoarei trupele sarbesti de dincolo de granita sunt invitate cu placere) sau ca sarbilor le-a pierit bucuria de a trai.
In calendarul evenimentelor publice, sarbatorite la Timisoara, in firescul lucrurilor se inscrie, iata, si celebrarea, astazi, a Zilei Statalitatii Serbiei. De cand exista reprezentanta acestui spatiu la Timisoara, ea si-a schimbat acoperirea: a fost, pe rand, Consulat General al Republicii Socialiste Fede-rative Iugoslavia, apoi consulat al Iugoslaviei “mici”, dupa ce mai multe tari membre ale federatiei au ales un drum independent, apoi al Serbiei si Muntenegrului si, de putina vreme, numai al Serbiei.
Pentru publicul banatean, schimbarile au trecut destul de putin vizibil, mai ales ca la nivel de state, Romania si Serbia au relatii diplomatice din 1879 incoace (la nivel de legatie, iar din 1939 la nivel de ambasade). Nici n-ar fi fost atat de important, altfel decat simbolic si ca centru de referinta pentru colaborarile transfrontaliere din regiune daca n-ar fi problemele de vize care sa ridice bariere in calea liberei circulatii cel putin intre Banatul romanesc si cel sarbesc.
Pana la urma, putini au fost anii in care frontiera romano-sarba sa fie una usor de trecut. Ba, in perioada embargoului impotriva fostei Iugoslavii cozile interminabile facute de cei ce faceau comert de frontiera erau descurajante, iar vizele au pus capac dorintei de a trece dintr-o tara in alta.
Chiar si in regim de relativa relaxare pentru oamenii de afaceri, ziaristi, operatori culturali - pentru care taxele nu sunt atat de costisitoare - vizele
