Singer-songwriter, sau cantautor, cum s-ar traduce în limba română, este un termen misterios. Şi asta pentru că el poartă cu sine, într-o lume postmodernă, invadată de tot felul de zgomote, care mai de care mai puternice şi mai obositoare, nostalgia poeziei.
De fapt, la limită, am putea spune că acestor artişti, definiţi termenul de singer-songwriter/cantautor, le-ar putea fi, într-un fel, creditată supravieţuirea poeziei în inima unei lumi industrializate şi urbanizate ce îşi pierde, pe zi ce trece, romantismul, autenticitatea şi hazul.
Iniţial, au fost rapsozii şi trubadurii care, acompaniindu-se fie de o harpă, fie de o mandolină, fie de o chitară, au străbătut secole, călătorind dintr-un oraş în altul pentru a-şi cânta poeziile, în locuri publice.
Théodore Botrel şi George M. Cohan sunt doi dintre cei mai celebri trubaduri ai începutului de secol XX, cei în continuitatea cărora i-am plasa astăzi pe Tom Waits şi Nick Cave. Iar ceea ce îi diferenţiază pe ei de cei mai mulţi dintre muzicieni este un soi de amploare artistică, ce le dă nu numai autenticitate, ci şi o formă de putere.
Click aici şi spune şi tu care crezi că este cel mai mare poet-interpret al tuturor timpurilor
