Five… four… three… two… one… zero… Ignition… Launch! Este cu siguranţă primul lucru care îţi vine în minte atunci când virezi brusc la dreapta pentru a urma drumul indicat sec de indicator: „Kennedy Space Center”. Locul unde milioane de vizitatori au venit pentru o distracţie de o zi şi au plecat cu vise pentru o viaţă. Unde copii de la 4 la 94 de ani au simţit, pentru câteva momente, ceea ce simt astronauţii şi tot pentru câteva clipe au trăit ca ei. Unde imaginaţia nu are limite, fiindcă nici Universul nu are.
LA GUVERN ACASĂ
Cel mai greu, atunci când eşti pentru prima dată în estul Floridei şi ţi-ai propus să vizitezi Centrul Spaţial Kennedy, este să faci faţă ispitelor. Drumul este aproape tot timpul mângâiat de soare, fie că descoperi la orizont, ca o speranţă, răsăritul unei zile noi, fie că urmăreşti uriaşa minge de foc la asfinţit, ca o promisiune. Aşa că doar gândul la experienţa unică ce te aşteaptă în faţa a tot ce a creat mai inteligent geniul uman te face să ocoleşti toate intrările pe autostrada către Miami şi, mai mult, să nu urmezi direcţia de mers încă vreo câteva mile până la celebra şi exotica Cocoa Beach, mai ales că maşini cu fete frumoase şi plăci de surf pe capote te depăşesc în permanenţă.
Surprizele şi premierele te aşteaptă încă dinainte de a intra în centrul spaţial propriu-zis. Cu mai bine de 10 minute înainte, mergând pe breteaua care este unicul acces spre baza aeriană, GPS-ul te atenţionează că te găseşti pe un drum guvernamental şi că viteza permisă este mai mică decât pe celelalte şosele. De altfel, la moderaţie te îndeamnă şi numeroasele posturi de control, cât se poate de oficiale, pe care le întâlneşti în cale. Apoi există schimbarea de decor când îţi dai seama că ochii bulbucaţi ce apar din când în când în rigolele ce însoţesc fâşia de asfalt nu sunt butaforie şi nici efecte speciale, ci sunt un se