"As vrea sa le multumesc suporterilor baimareni, care ani de-a randul ne-au sustinut si ne-au ajutat din postura de al 8-lea jucator. Ne-au sustinut frenetic si am avut succese multe si importante cu ei impreuna. Le multumesc din tot sufletul pentru ceea ce fac si azi pentru handbalul baimarean", acesta a fost primul mesaj pe care Maricel Voinea a dorit sa il transmita prin intermediul eMaramures. Dupa care, asezat cuminte intr-un scaun din polivalenta, asteapta in lumina reflectorului intrebarile.
Marturiseste ca nu s-a simtit niciodata un simbol, ci doar o parte dintr-o echipa. Zambeste sagalnic cand isi aminteste ca a fost adus pentru echipa a doua, la care nu a mai ajuns. imi arata miscarea din incheietura mainii care este cheia "efectului M.V." si incearca sa ma convinga ca e usor. si iarasi zambeste cand admite ca nu a vrut, la Zaporoje, sa ii dea mingea lui Stamate in celebrele ultime patru secunde. Pune mai apasat accentul pe cuvinte cand vorbeste despre Steaua, federatie si arbitri. si apoi se insenineaza la loc, admitand ca dupa mai bine de doua decenii lumea il mai opreste pe strada si il intreaba de parca n-ar fi plecat niciodata: "Ce mai faci, Maricele?"
• dupa doua decenii, lumea inca il mai recunoaste
- Daca ati dorit sa incepem dialogul nostru cu suporterii, atunci la ei sa ramanem: va mai recunosc oamenii pe strada, se mai opresc sa va dea binete, sa depanati povesti despre Minaur, va mai cere cineva autograful pe strazile din Baia Mare?
- Ma mai intalnesc pe strada cu fosti cunoscuti sau suporteri. Ma intreaba ce mai fac, vorbim. Generatiile mai tinere nu ma cunosc: am plecat din Baia Mare de 24 de ani. Dar ceilalti ma recunosc si azi si mereu sunt surprins cand aud in preajma mea: "Ce mai faci, Maricele?" Este o senzatie placuta, trebuie sa admita, sa fiu cunoscut inca dupa atata vreme.
• "Lasca