„Dumnezeul de a doua zi“, spectacolul regizat de Claudiu Goga care a deschis stagiunea la Teatrul Act din Bucureşti, trăieşte prin textul său. Mimi Brănescu ştie să scrie piese. Acum, el şi-a domolit umorul pe care l-ar putea genera în gaguri nesfârşite, în schimbul unor pasaje ancorate într-o realitate preponderent cenuşie. Piesa scrisă dintr-o vizibilă forţă a modestiei ascunde multă dramă în coaja comediei. Mimi Brănescu nu se împăunează niciodată cu ceea ce aşterne pe hârtie, nu pozează în trend-setter sau în revoluţionar al dramaturgiei, deşi tot ce a ieşit până acum din peniţa lui a fost remarcabil (şi mai urmează o piesă a lui, la Teatrul Act). „Dumnezeul de a doua zi“ este mai puţin comică decât „Flori, fete, filme sau băieţi“, de Mimi Brănescu, piesă jucată tot la Teatrul Act. Cu toate astea, are mai mult umor decât multe comedii pur-sânge.
Construit ca o succesiune de monoloage, spectacolul are mai multe surprize. Deşi o poveste comună le leagă de la început până la final pe cele două personaje, acestea nu se întâlnesc niciodată şi nu au schimb direct de replici.
Cum se spulberă o relaţie
Un bărbat se îndrăgosteşte de o femeie gravidă. Foarte interesantă este dubla perspectivă asupra unei secvenţe de realitate. Fiecare vede altfel momentele capitale ale relaţiei, simţurile lor decodifică diferit faptul împlinit.
La prima întâlnire, lui îi intră o musculiţă în ochi, care îl face să lăcrimeze brusc şi inevitabil. Iar ea interpretează plânsul lui ca pe o mare deschidere, ceva foarte erotic şi sentimental. Apoi, se mută împreună, la el. Se înţeleg perfect, dar relaţia lor se destramă din motive mai întâi şocante, apoi de-a dreptul suprarealiste. Copilul nu supravieţuieşte naşterii, iar drama are un impact puternic asupra legăturii lor. Deşi au nevoie de linişte, se mai pricopsesc cu doi colegi de apartam
