Ieromonahul Axentie Munteanu de la Mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani a fost trimis în gulag pentru c-a donat Armatei Române 150 de mii de lei, a evacuat peste Prut 30 de călugări, 100 de piese de cult şi rezervele de cereale ale mănăstirii.

Clerul din Basarabia a simţit încă în primul an de ocupaţie, deopotrivă cu toţi locuitorii dintre Prut şi Nistru, „raiul sovietic" instaurat în 1940. Transpunând în viaţă lozinca lui Lenin că „religia este opiu pentru popor", în cele 12 luni cât au „trebăluit" în Basarabia comuniştii au făcut exces de zel, închizând şi distrugând biserici şi mănăstiri. O bună parte din slujitorii cultului au fost executaţi sau trimişi în Siberia. Lucrurile au fost redresate în cei trei ani de administraţie românească (1941-1944), dar situaţia s-a repetat după 23 august 1944, când URSS a reocupat Basarabia. Mănăstirea de călugări Noul Neamţ din comuna Chiţcani şi stareţul ei, ieromonahul Axentie Munteanu, au simţit pe propria piele tăvălugul bolşevic venit peste Basarabia. Locaşul monastic a fost distrus, iar stareţul a fost condamnat la zece ani de gulag.

Axentie Munteanu (pe numele laic Artemie) s-a născut în anul 1888 în comuna Satul Nou, judeţul Bender, în familia unui ţăran înstărit. De mic copil a lucrat pământul alături de părinţi, dar reuşeşte să termine şcoala primară din localitate. În 1905 intră în ascultare la Mănăstirea de călugări Noul Neamţ din Chiţcani, locaşul de care avea să-şi lege soarta.

De aici, de două ori este înrolat în armata ţaristă. Mai întâi, pentru câteva luni în anul 1910, apoi între 1914 şi 1917, participând la Primul Război Mondial. După demobilizare s-a întors de fiecare dată la Chiţcani. A fost hirotonisit în anul 1920 la rangul de diacon. După 15 ani de monahism, în 1934, a fost ridicat la rangul de ieromonah, iar la 1 august 1936 a fost ales stareţ al mănăstirii. Axentie Munteanu a reuşit să tr