Mai mult decât stomacul, creierul este cel care gestionează tot ceea ce ţine de apetit. Mecanismele cerebrale generează plăcerea şi intenţia de a mânca anumite alimente. Iar dereglările lor pot duce la apariţia obezităţii.
Nevoia de hrană este esenţială pentru supravieţuire şi se situează la baza piramidei necesităţilor umane. La niveluri superioare se găsesc plăcerile mai rafinate, dar mai puţin stringente. Cercetătorii spun că de toate acestea sunt responsabile anumite circuite hedonice din creier.
Creierul decide gusturile
Atunci când mâncăm, luăm contact cu aromele prin intermediul mugurilor gustativi de pe limbă, dar şi prin intermediul nasului. Aproape instantaneu, informaţia este preluată de nervi şi transmisă la nivel cerebral. Creierul o prelucrează, anunţă tubul digestiv să producă enzimele necesare digestiei şi, în plus, ne face să simţim plăcere sau neplăcere faţă de gustul respectiv.
Centrii specializaţi din sistemul limbic fac posibilă această senzaţie prin intermediul dopaminei, numită „molecula plăcerii". Iar zahărul, grăsimea şi sarea sunt alimentele care stimulează producerea celor mai mari cantităţi de dopamină!
Între «a plăcea» şi «a dori»
Ajungem să consumăm mai des alimente care ne fac plăcere, chiar dacă ştim că unele dintre ele sunt mai puţin sănătoase. Acest lucru se întâmplă pentru că mâncarea, ca şi drogurile, provoacă dependenţă. Zonele responsabile de plăcere sunt conectate cu circuite cerebrale de recompensă.
Ele ne fac să ne dorim un anumit lucru şi să repetăm comportamentul care ne-a produs plăcerea. Aceste circuite sunt localizate în profunzimea creierului, mai jos de cortex, zona responsabilă de raţiune. Astfel se explică faptul că unele persoane nu se pot opri din mâncat, deşi sunt conştiente că îşi fac rău.
În plus, studiile arată că persoanele care suferă de obezitate au în cre