Într-un comunicat publicat duminică, Goldman Sachs subliniază că investitorii care au cumpărat aceste produse - în frunte cu banca germană IKB - aveau "o mare experienţă în produsele de tip CDO" şi "cunoşteau riscurile". Deci ştiau ce cumpărau. Le-ar mai fi cumpărat, oare, dacă ar fi fost informaţi că un administrator important de fonduri speculative, Paulson&Co, era implicat în alegerea acţiunilor incluse în portofoliul Abacus, şi că, în plus, deschisese o poziţie de vânzare pe produsul structurat al Goldman Sachs, mizând astfel pe scăderea valorii acestuia? Este o întrebare la care justiţia americană va trebui să răspundă. Aceasta s-a arătat deja sensibilă faţă de argumentul rezumat prin expresia latină "caveat emptor" (cumpărătorul trebuie să fie vigilent). Agenţia Bloomberg aminteşte că în două procese legate de "subprime" - cel intentat de MBIA băncii Merrill Lynch şi cel al HSH Nordbank împotriva UBS - instanţele au hotărât că reclamanţii nu erau deloc naivi.
Cealaltă armă a apărării constă în aruncarea responsabilităţii asupra celui care s-a ocupat de conceperea acestor produse, francezul Fabrice Tourre. Răspunzând marţi, 20 aprilie, unor întrebări din partea presei americane, consilierul juridic al băncii, Greg Palm, a lăsat să se înţeleagă că afacerea se rezuma la "o dispută între ceea ce îşi aminteşte Tourre şi ceea ce afirmă partea adversă", potrivit Agerpres.
Fronturile judiciare s-ar putea multiplica. Miercuri, 21 aprilie, banca germană IKB - care a pierdut din cauze acestor CDO 150 de milioane de dolari - a declarat pentru AFP că pregătea o plângere civilă împotriva băncii de pe Wall Street.
Toată această afacere ia o turnură politică: guvernul german este cel care a împiedicat falimentul băncii IKB, în 2008. Potrivit publicaţiei Handelsblatt, Berlin se apleacă asupra cadrului juridic al acestei afaceri. Unii respon