Zilele trecute am auzit propusa de catre o personalitate publica desfiintarea AVAS. Citind mai indeaproape, mi-am dat seama ca solutia propusa nu este una de fatada, ci o propunere facuta cu intentia de operationalizare. Nu seamana, de pilda, cu desfiintarea tactica a Ministerului Finantelor in timpul mandatului 2001-2004, pentru a se reinfiinta Ministerul Finantelor Publice - identic, minus niste directori incomozi. Daca AVAS ar fi desfiintata, cineva ar trebui, printre altele, sa se ocupe de Bancorex, FNI, Rafo, Societatea Tutunului...
In linii foarte mari, AVAS face patru lucruri mari si late in prezent. Primul este recuperarea creditelor neperformante de la Bancorex, Banca Agricola, Casa de Sanatate si Electricele/Distrigazurile privatizate, plus diverse creante fiscale de la Ministerul de Finante. Sa presupunem ca toate creantele fiscale si pe sanatate ar putea fi inapoiate Fiscului si Casei de Sanatate, lasand la o parte faptul ca AVAS recupereaza in medie mai multi bani decat cele doua institutii la un loc, datorita legislatiei aparte pe care o are. Dar Bancorex-ul cui ramane? Suntem pregatiti cumva sa tragem oblonul in ceea ce priveste acest episod trist al experientei noastre postdecembriste? Chiar daca am fi, exista conventii de esalonare in curs, bani de recuperat care trebuie urmariti de cineva.
Un alt aspect de finete referitor la functionarea AVAS se refera la finantarea activitatii curente. Motivul unificarii vechiului Minister al Privatizarii cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cele doua institutii predecesoare ale AVAS, a fost, cel putin in parte, faptul ca veniturile din privatizari aveau o neregularitate extrema si nu puteau fi utilizate ca sursa sigura pentru salarii, iar statul nu este pregatit sa finanteze activitatea AVAS. Aceasta finantare se face din recuperarea creantelor neperformante. Cu alte cuvinte, pred