"Diabetul va fi una dintre principalele provocări la adresa sănătăţii publice, cu care se va confrunta lumea în următorul mileniu. Este recunoscut faptul că diabetul afectează atât naţiunile prospere, cât şi comunităţile sărace şi dezavantajate." Acestea sunt aprecierile făcute de Federaţia Internaţională de Diabet la sfârşitul mileniului trecut. Diabetul este într-adevăr una dintre afecţiunile cele mai răspândite. Lăsat la voia întâmplării, cu timpul, diabetul îşi întinde tentaculele, deteriorând funcţiile şi structurile mai multor organe vitale, dar care ţinut în frâu poate să nu influenţeze sănătatea şi durata de viaţă a celor afectaţi.

Diabetul zaharat se manifestă o dată cu producerea perturbării unor programe ale creierului, fapt ce crează o tulburare complexă a metabolismului energetic al organismului. Apar, cu această ocazie, modificări lipidice (obezitate, valori crescute ale grăsimilor din sânge, în ficat, în muşchi), glucidice (hiperglicemie, depunerea glucidelor pe proteine) şi proteice (consumarea proteinelor - organismul se mănâncă pe el însuşi). În final, se ajunge la deteriorarea funcţiei pancreasului, care nu mai produce insulină, sau la blocarea descărcării insulinei în sânge.

Insulina, în mod normal, preia zahărul din sânge şi îl introduce în celule. Fără ea zahărul se acumulează în sânge, iar celulele fără zahăr vor fi "înfometate", apărând o lipsă de energie. Procentul de zahăr crescut în sânge va afecta apoi ochii, rinichii, nervii, vasele de sânge şi, implicit, inima.

Simptomele acestei afecţiuni sunt: setea continuă ce duce la consumul crescut de lichide (până la 4-6 litri pe zi); urinatul des atât ziua, cât şi noaptea; creşterea poftei de mâncare, manifestată mai puţin pregnant decât celelalte simptome; scăderea în greutate, cu toate că pofta de mâncare este crescută, iar consumul de alimente este mai