Prima observatie este legata de problema presupusei sale colaborari cu fosta securitate, mai precis cu Directia de Informatii Externe. Respectiva problema a aparut ca urmare a unui articol in Jurnalul National, semnat de un fost ofiter de securitate, Liviu Turcu.
Aici o sa sustin un punct de vedere minoritar (raportat la restul presei); un comentariu care poate sa para, prin urmare, oarecum ciudat:
Nimic. Efectiv, n-am ce comenta. “Problema” in cauza, de fapt, nu exista. Tot ce avem este o acuzatie seaca - virulenta si grava, fara indoiala, dar nesustinuta de vreun argument, cu atat mai putin de ceva palpabil, o proba. Este, in schimb, o problema faptul ca in mass-media si in mediul politic se da o asa mare atentie si importanta unui astfel de episod.
In urma cu cateva saptamani scriam un articol in care deplangeam un episod absolut similar care o avea ca victima pe Mona Musca; scriind ca se compromite grav in felul acesta procesul de deconspirare.
Din pacate, in atmosfera paranoida din mediul nostru politic, articolele se judeca exclusiv dupa calapodul pro-Basescu (si ai lui) deci anti-Tariceanu (si ai lui), sau invers; s-a trecut astfel cu vederea ca procedeul, asasinare de caracter bazata pe lansare de suspiciuni, se poate aplica, pana la urma, oricui, indiferent din ce tabara face parte.
Si, ca tot am adus vorba, vad ca vinovat de tot episodul Vosganian, de esecul nominalizarii sale in Comisie, este facut... Traian Basescu. Habar n-am cum; altfel decat printr-un reflex irational de culpabilizare a presedintelui.
Chiar si publicistii care sar acum la gatul dlui Tariceanu, o fac nu atat pentru esecul candidatului liberal, ci pentru ca i s-a dat prilejul presedintelui sa castige postul de ministru al Apararii! Aproape toata virulenta revarsata public la adresa premierului este pentru acest