Traian Basescu socoteste ca romancele nu se reproduc suficient de mult, asa cum fac femeile rrome, standard prezidential in materie de natalitate:
"Cum Dumnezeu femeia rroma poate tine cinci-sase copii, iar romanca nu poate? E adevarat, ea nu este manager, femeia rroma (...) Trebuie sa mergem si in zona cealalta. Poate maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii, asta mi se pare mie".
Si nemultumirea e fireasca atat timp cat, observam, in opinia presedintelui, impuierea este principala misiune a femeii pe pamant. O mentalitate care imi aminteste de aceea a unui scriitor turc islamist care spune ca femeia se realizeaza prin uter, nu prin creier.
Traian Basescu nu este exact un etalon de eleganta si rafinament, inclusiv intelectual, dar rareori a dat mostre mai clare de grosolanie si primitivism decat in acest caz.
Imi este absolut straina orice forma de rasism. Asa ca nu ma deranjeaza, in sine, comparatia cu femeile rrome. Mi se pare in schimb revoltatoare trimiterea catre un anumit tip de mentalitate. Aceea care vede in turnatul de plozi pe banda rulanta o meserie in sine si chiar o sursa de subzistenta.
Sa nu fi inteles onorabilul presedinte al Romanei ca pentru o femeie normala, inclusiv o femeie manager, aducerea la viata a unui copil este o chestiune de maxima responsabilitate? Ca numarul de copii este determinat de un calcul lucid al posibilitatilor de a-i creste decent? Ca nu aduci copii pe lume daca nu ai certitudinea ca le poti oferi o dezvoltare armonioasa si o educatie corespunzatoare, ca poti face din ei oameni cumsecade, nu materie prima pentru retelele de infractori si cersetorie?
Inteleg ingrijorarile demografice ale lui Traian Basescu, dar viziunea pe care o vadeste presedintele mi se pare mai mult decat indezirabila, mi se pare de-a dreptul periculoa
