Întîlnirea dintre Schalke şi Steaua a început conform aşteptărilor. Gazdele au luat cu asalt nu doar careul, ci şi poarta lui Tătăruşanu, în vreme ce oaspeţii, asemenea unor înotători ameninţaţi de valuri uriaşe, s-au văzut siliţi să se retragă într-o defensivă pe alocuri disperată.

La capătul unui adevărat iureş, ilustrat şi de obţinerea a 12 cornere, golul lui Papadopoulos din minutul 25 a venit logic. Nu la fel se poate afirma şi despre cel al egalării steliste, realizat 8 minute mai tîrziu împotriva cursului jocului.

Numai că pînă şi suporterii nemţi trebuie să fi remarcat frumuseţea lui: Cr. Tănase i-a trimis mingea lui Brandan, acesta l-a găsit într-o pădure de picioare pe Rusescu, care a finalizat cu sînge rece şi cu stil. Aşadar, 1-1 la pauză, scor menit s-o mulţumească pe Steaua, dar nu, să fim corecţi!, şi pe Schalke, net superioară în prima jumătate a partidei.

La scurt timp după startul reprizei secunde, Raul Gonzalez şi-a reamintit că e golgeterul all-time al cupelor europene şi a înscris pentru 2-1. Ilie Stan din tribună şi Edi Iordănescu de pe bancă au decis atunci să modifice. L-au înlocuit pe Rusescu cu Nikolici şi pe Latovlevici cu Prepeliţă, această ultimă mutare contrariind prin faptul că l-a trimis pe insistentul Brandan din linia de mijloc în cea de fund! Din păcate, schimbările n-au produs revirimentul scontat.

Deşi n-a făcut pasul înapoi, ba a şi zvîcnit pe contraatac în cîteva rînduri, Steaua a continuat să trăiască periculos, cu sufletul la gură. Asta mai ales din pricina randamentului slab al lui M. Costea şi Cr. Tănase, cel dintîi debusolat, celălalt şters, amîndoi dezamăgitori. Ceva mai bine decît de obicei a evoluat Bicfalvi.

Tot Schalke, echipă în care vîrful “naţionalei” noastre, Marica, prinde rar tricoul de titular, a presat şi a ratat mai mult, îndreptîndu-se astfel spre un succes pe deplin meritat. Pie