Miercuri, 19 ianuarie 2011 – o seară muzicală-eveniment în studioul de concerte „Mihail Jora“ al Societăţii Române de Radiodifuziune din Bucureşti. Două partituri lirice într-un act, Ora spaniolă şi Copilul şi vrăjile. O comedie muzicală şi o fantezie lirică. Un singur compozitor: Maurice Ravel. Un creator original şi inovator, umbrit însă mereu de apropierea/comparaţia cu Claude Debussy. În favoarea lui Debussy desigur, compozitorul cu 12 ani mai în vîrstă şi autorul partiturii deschizătoare de drumuri impresioniste în muzica secolului al XX-lea, Preludiu la după-amiaza unui faun. Una dintre marile nedreptăţi ale momentului. Istoria însă reuşeşte să repare greşeala, iar timpul clarifică perspectivele şi reaşază valorile. Stilul foarte personal al lui Ravel se impune încă de la primele pagini. Sensibil, delicat, visător, imaginativ, cu mult umor, discret, dar cu o personalitate pregnantă, Maurice Ravel înscrie în istoria teatrului muzical o farsă de-a dreptul cinică – Ora spaniolă – şi un poem al inocenţei către care aspiră întotdeauna senectutea, intitulat Copilul şi vrăjile. Sînt singurele două partituri lirice ale lui Ravel, dar amîndouă – fie-ne permis a pune în faţă Copilul şi vrăjile! – marchează momente de referinţă în istoria operei secolului al XX-lea.Vedeta serii a fost Ruxandra Donose După cum însuşi compozitorul remarcă, Ora spaniolă este, de fapt, o conversaţie pe muzică, iar legătura sa directă înapoi, în timp, spre opera bufă tradiţională din secolul al XVIII-lea este evidentă, dacă ar fi să comparăm doar recitativele şi distribuţia vocilor pe personaje, care par a fi copiate direct din operele lui Pergolesi şi Cimarosa. Rareori personajele cîntă, ele schimbă replici, vorbesc cîntat, colorat, melodios, insinuant, exasperat, convingător… Excepţie rolul poetului Gonzales, ale cărui coloraturi şi fiorituri scrise în partitură sînt un exemplu de be