Ca-ntr-o menghină doarme pe burtă Ionel Corcoduş, încolăcit de picioarele cât coloanele unui templu antic a două manechine, una blondă şi una brunetă, livrate de cu seară la casa sa de protocol de lângă Bucureşti.
Cea brunetă, mai familiarizată cu ambientul, se ridică din pat şi dă fuguţa la bucătărie ca să fiarbă cafeaua. Îi iese o licoare tare, cât să-ţi stea inima şi, după ce o toarnă într-o ceaşcă de Murano, se îndreaptă spre "Împăratul" ce sforăie sacadat. "Alteţă, mi-ai spus să te trezesc la 11. Azi e marţi şi ai şedinţă de consiliu", îi spune drăgăstos, în timp ce-i şterge urmele de frişcă rămase din toiul nopţii pe mustaţă. Cu greu, Ionel Corcoduş deschide ochii şi cere să citească presa. Blonda, dumirită şi ea de ivirea unei alte zile, îi aduce teancul de ziare de la uşă. După trei guri de cafea, Corcoduş e alt om. Gata de afaceri.
Răsfoieşte un ziar şi ridică din sprâncene când dă de un interviu cu Mihai Răzvan Ungureanu, directorul SIE. "Alt interviu? În doar o săptămână?", se miră de aşa transparenţă. Pe vremea când era "fantomă" în Occident, infiltrat ca întâi-suflător la oboi în orchestra aceea premiată, "şeful" de acasă nu apărea niciodată în ziare. Citeşte cum Mihai Răzvan Ungureanu spune că spionii SIE, în momentul în care au ieşit din România, nu mai ţin cont de legi şi vor face absolut orice pentru a obţine informaţia. "Aşa m-au învăţat şi pe mine în tinereţe", îşi zice melancolic Ionel Corcoduş. În câteva clipe nostalgia i se preschimbă într-un râs zgomotos, de se sperie şi fetele. "Aşa crede domn' director, că dacă sunt în România am să respect legile. Ha, ha, ha, păi toată viaţa m-am obişnuit să le încalc, să le ocolesc, acolo, în Occident, şi ajuns acasă, retras prematur la pensie, ar trebui să tremur în faţa guguştiucilor ăştia. Dimpotrivă, aici e locul cel mai propice de păcălit, vândut iluzii, şantajat, făcut ba
