21 ianuarie 1979(n.r. - continuare)
[Reluăm discuţia despre Campuchia. Domnul Roka e îngrijorat că s-a putut petrece o asemenea agresiune "a vietnamezilor în Campuchia". Şi mă întreabă dacă nu-mi dau seama de pericolul care pândeşte ţara mea într-o lume în care sunt nesancţionate cum trebuie astfel de invazii.]
A plecat sau n-a plecat şahul din Iran?
Ce se va întâmpla cu Iranul?
[Va intra sub influenţa sovietică? Ce va fi?]
Ce e islamismul?
Ce face ayatolahul Khomeini? Ce vrea? Ce putere reală are?
Eu credeam că şahul nu va pleca şi-mi mărturisesc că am avut o intuiţie politică greşită. Se pare că a şi plecat. Dar ce se va întâmpla dacă se va întoarce Khomeini? Ce va face actualul guvern? Deodată Andrei strigă:
- Tati, tati, opreşte!
- Ce s-a întâmplat?, îl întreb.
Andrei e mut. Se uită pe geam, face semn cu mâna, parcă n-ar vrea să sperie o pasăre care ar putea zbura. Se uită în sus şi oprim. Andrei explodează:
- Tati, nu înţelegi? Nu ştii unde suntem?
- Nu ştiu, tată!
- Pe cuvântul lui matale că nu ştii?
- Zău că nu ştiu.
- Tati, uită-te în sus, acolo. Haide, tati, uită-te...
- Mă uit degeaba, Andrei.
- Suntem la Dürnstein, îmi precizează surâzând Franz Roka.
- Şi ce dacă suntem la Dürnstein? Dorm eu încă vorbind.
- E adevărat, îl întreabă în englezeşte Andrei pe domnul Roka.
- Ce să fie adevărat?
- E adevărat că ştiu eu şi tata încă nu ştie?
- E adevărat, spune Franz Roka.
Şi atunci Andrei mă ia de braţ, mă bate pe umăr şi-mi spune cu tandreţe orgolioasă:
- Băiatul tati, puiul tati, tatăl tău te-a adus aici ca să-ţi arate lucruri pe care tu, fiind mai mic, n-ai cum să le ştii. Să ţii minte, puiuţule, şi să povesteşti şi copiilor tăi că acolo a fost închis, uite, chiar acolo sus, puţin mai la stânga, dacă te uiţi tu, mititelule, regele Ric
