Crizele sunt generatoare de haos, de dezordine, ele duc la degradarea raporturilor sociale si a celor interpersonale. Societatea este tentata sa atribuie aceste cauze unei permisivitati sau unui laxism prezent anterior in societate si sa reactioneze printr-o intarire a controlului si a sanctiunilor, riscand sa accentueze clivajele existente atat in sanul populatiei, cat si in relatiile cu exteriorul. Oamenii sunt redusi din ce in ce mai mult la conditia de consumatori, luptandu-se cu paradoxurile societatii (hiperconectati si izolati totodata), cu disparitia cadrului organizat si a reperelor, dezorientati de supralicitarea imaginii, a vizualului. Unii dintre ei se refugiaza in artificiul narcisismului, adopta conduite agresive, adictive, sau cad in depresie si n-o mai pot depasi.
Incercand sa abordeze a priori criza dintr-o dubla perspectiva, cea a modului subiectiv in care este perceputa de indivizi si cea a marilor rasturnari produse in contextul social, autorii acestui volum s-au adresat unor specialisti recunoscuti din domeniul psihologiei sociale si din cel al sociologiei clinice, cerandu-le sa clarifice la nivel teoretic, dar si facand trimitere la activitatea lor practica in domeniul psihosociologiei, notiunea de criza, asa cum se contureaza ea in urma cercetarilor intreprinse. Volumul "Psihologia crizei" a aparut recent la editura Trei.
"Orice criza este spontana, neprevazuta si atinge in profunzime si in ansamblu unitatea vizata, intr-atat incat transformarile produse pun sub semnul intrebarii insasi identitatea unei structuri, fie ea individuala sau sociala. Functionarea obisnuita a mecanismului este pusa in dificultate, regulile care o fixau devin ineficiente si risca sa fie anulate. Criza determina alternante de violenta si de depresie in toate registrele vietii psihice si sociale. Ea este semnul unei schimbari care ne apare simultan
